Tuesday 22 January 2008

Lira

Intr-o zi ai sa-ti intorici capul, ai sa-ti ascunzi privirea si-ai sa vrei mai mult. Si de-ai fi avut curaj i-ai fi spus sa nu te asculte oricat de mare ti-ar fi placerea si de mult ti-ar gadila orgoliul.

Multul ce-ai avut nu v-a ajuns, mai mult tie decat ei.

Deci n-am sa-ti mai vorbesc tie, am sa-i vorbesc ei, iar de acum inainte tu vei fi EA, iar ea va fi TU.

Si pentru ca nu vreau sa-ncep cu "ce mai faci?" sau "buna", am sa spun doar ca ma bucur ca te-am cunoscut, desi-mi pare rau c-a n-ai avut ocazia s-o faci si tu, pe mine sau pe tine. Te-am cunoscut asa cum ai fost. Tu 94%. Cei 6% ce nu-s ai tai reusec deja sa-i recunosc. Nu sunt ai ei, sunt ai lor. Sa nu crezi cumva ca-ncearca sa te modifice... poate doar sa te modeleze usor, dar si ea la randul ei, oricat de tare ar fi este formata din cei n% ai lor si -m ai ei.

1 comment:

Anonymous said...

Un factor de prima importanta, care a fost totusi neglijat de oamenii de stiinta, desi era cunoscut de anatomistii secolului al XIX-lea, sunt zonele corticale numite “arii asociative”, numite si “teritorii corticale libere” (T.C.L.). Aceste zone corticale vaste si neprogramate genetic constituie cel putin o treime din ansamblul cortexului (85% după unii autori).
Indata ce sunt suficient costituite, adica după cateva luni de gestatie, ele sunt apte de functionare si realizeaza legaturi sinaptice. Creierul fatului uman poseda mijloacele de a inregistra viata prenatala perfecta, constanta, omogena, iar omul isi va aduce aminte de ea toata viata.
Probabil, la originea caracteristicilor fiintei omenesti, in raport cu celelalte mamifere, se afla acest vid genetic. Cu alte cuvinte: ceea ce este programat la om, este neprogramarea lui.