ce penibil, lipsit de sens si ireal suna acest "te rog nu ma uita" candva... si cat de important si plin de spreanta ar putea sa fie aceasta raza de soare.
Un vant naprasnic iar nori-s imobili, apasatori, sufocanti.
Totu-n jur e lipsit de speranta... si vantul te-ndoaie si te rasuceste si nu mai stii ce-i sus sau jos, ce-i stanga sau dreapta, iar norii te strivesc tot mai tare din toate partile si-ti doresti doar, sa fi avut un toiag, o frunza, un diamant sau macar o unghie murdara pe care s-o iei ca punct de sprijin. O putere superioara noua si celor ce n-i se intampla. Ceva ce-ar putea sa fie drept cand toate se apleaca.
Arunca-te de pe pod si nimeni n-o sa-ti simta lipsa.
Nu va fi o lipsa.
Friday 15 February 2008
Saturday 2 February 2008
T-eam pierdut si tu fugi tot mai departe de mine, iar eu am nevoie de tine alaturi tot mai mult. As vrea sa construim impreuna.
Nu vreau sa-mi fac palat si tu sa locuiesti in el.
...etc...
As putea sa fug sa-mi caut vrajitorul, ma mai tine doar moneda ce-mi sta in palma, pasiva si cuminte... si cand ma gandesc ca dintr-o svacnitura din degetul mare as putea schimba lumi.
Incerc sa scap de cadul ce mi-am format despre cum e mai mult sau mai putin bine... dar n-as vrea sa sar din cadrul meu in al tau, caci nici tu nu esti mai prejos decat mine.
Nu vreau sa-mi fac palat si tu sa locuiesti in el.
...etc...
As putea sa fug sa-mi caut vrajitorul, ma mai tine doar moneda ce-mi sta in palma, pasiva si cuminte... si cand ma gandesc ca dintr-o svacnitura din degetul mare as putea schimba lumi.
Incerc sa scap de cadul ce mi-am format despre cum e mai mult sau mai putin bine... dar n-as vrea sa sar din cadrul meu in al tau, caci nici tu nu esti mai prejos decat mine.
Subscribe to:
Posts (Atom)